Warning: Undefined array key "HTTPS" in /home/xenofon/public_html/wp-content/plugins/simple-facebook-connect/sfc-base.php on line 12

Warning: Undefined variable $show_stats in /home/xenofon/public_html/wp-content/plugins/stats/stats.php on line 1384
 

L’Article 15

Written by Daniel Homorodean on februarie 22nd, 2010

(DR Congo, de multi ani, de pe cand se numea Zair)

Qu’on soit jeune ou vieux
On est tous en face d’une même réalité : la vie difficile
Le cauchemar quotidien
Que faire, sinon se référer à l’Article 15
“Débrouillez-vous pour vivre”
À Kinshasa

Tanar sau batran
Face fata aceleiasi realitati: viata dificila
Cosmarul cotidian
Ce poti sa faci, decat sa te referi la Articolul 15
“Descurcati-va ca sa traiti”
La Kinshasa

Pepe Kalle, un clasic, “elefantul muzicii congoleze”, a lansat in 1985 hitul “L’Article 15”, apoi a urmat si el celebrul sfat al conducatorului poporului zairez si a fugit din tara, stabilindu-se la Paris. S-a descurcat… Alte cateva zeci de milioane de congolezi n-au fost atat de norocosi.

Nasterea Articolului 15 face parte din folclor, e o legenda cu multe variante. Cea mai cunoscuta spune asa:

Era pe la sfarsitul anilor 70. Mobutu Sese Seko prezida o sedinta de guvern. Ca orice dictator, dadea indicatii pretioase. “Sa se construiasca un mare baraj pe Congo, o uzina noua in Kasai, un aeroport in Maniema…. Sa creasca productia cu 30% pe an…”
Ministrii luau notite si aprobau, arunchindu-si ochiade speriate unul altuia. Pana cand unul mai indraznet nu a mai suportat sarada si a luat cuvantul:
– Excelenta, Domnule Maresal, bugetul este secatuit… Armata si functionarii publici nu au mai fost platiti de 6 luni… Oamenii nu au ce manca… Un sfert din tara e in mainile rebelilor… Angolezii ne-au invadat din nou… Tot ce ne-ati cerut este imposibil. In plus trebuie sa spunem ceva poporului, altfel se vor revolta – la ce sa se astepte, ce sa faca ?
Mobutu, impasibil, ar fi raspuns sec:
– Toata lumea sa aplice Articolul 15 din Constitutie !
– Dar… excelenta, Consitutia noastra are doar 14 Articole !
– Exact ! Si Articolul 15 spune: Descurcati-va !!!

De pestre 30 de ani, ba chiar de mai mult timp desi nu realizasera, congolezii aplica Articolul 15, sau “Sistemul D”, “principiul descurcarelii” (debroullardise). De la ministru, la functionar, politist, soldat, pana la cel din urma agricultor sau miner, toti au renuntat demult sa mai astepte ceva bun de la formele organizate ale statului si s-au adaptat legii celei mai salbatice jungle sociale – te descurci, traiesti, daca nu, mori. Articolul 15 a dat justificarea pentru toti congolezii sa ignore cu buna stiinta legea si ordinea de drept, facand din fiecare un mic pradator, luptand pentru supravietuire.

“Habitusul mobutist”, dezvoltat ca urmare a aplicarii generalizate a Articolului 15, a insemnat acceptarea unui stat falimentar, incapabil sa asigure ordinea, infrastructura, salariile, in acelasi timp permitand oricui sa isi creeze propria lege, sa dezvolte mecanisme economice informale, sa exploateze resursele dupa bunul plac, sa construiasca sisteme autonome care pana la urma au devenit enclave rebele sustrase complet controlului national.

Mobutu nu mai e demult si lucrurile se schimba in Congo, dar unele lucruri au ramas la fel. Articolul 15 este inca bine insusit. Functionarii statului, armata si politia in continuare nu sunt platiti cu lunile. Oamenii au de tinut o familie si de crescut o ceata de copii, asa ca nu te-ar mira ca atunci cand te vad pe tine, omul alb, au multumit Domnului in gand pentru sansa de a face un ban si a mai depasi cumva si ziua de azi. Rangerii parcurilor nationale lucreaza inca doar datorita primelor primite de la ONG-urile care le sponsorizeaza activitatea, pentru ca salariul de $30 pe luna vine doar dupa 3 luni.

Banii care ar fi trebuit sa ajunga la ei se opresc pe undeva pe parcurs, in vreun cont de ministru sau director de pe undeva. Doar politicienii din opozitie spun, din invidie, ca lucrurile nu se pot schimba atata timp cat nu exista ministru care sa nu fie milionar in dolari atunci cand paraseste functia.

Fiecare congolez incearca sa vanda ceva, de la copilul care abia a inceput sa umble pana la batrani. Un peste proaspat prins, o banana, o curea, o camasa second-hand, cutii chinezesti de plastic, oua fierte, servicii de transport, propriul trup sau pasaportul tau, care a nimerit pentru moment in mana lui, pentru ca lucreaza la Directia pentru Imigratie.
Congolezii spun ca a-ti face planuri pentru anul urmator e un nonsens. Oricand se poate intampla ceva care sa intoarca totul cu susul in jos inca o data, asa ca singurul plan la care are rost sa te gandesti este: Cum supravietuiesc AZI.

Daca emigrezi in Congo dupa urmatoarele alegeri prezidentiale va trebui sa stii toate astea si sa inveti repede sa aplici Articolul 15, fara sa te superi pe vamesi, politisti si toti ceilalti care te vad ca pe “un dolar cu picioare”, cum se exprima plastic cineva de acolo. Eu si ei de hranit o familie si trebuie sa se descurce. Nu inseamna ca trebuie sa le dai doar pentru ca cer, asa ceva ar demonstra doar ca nu ti-ai insusit articolul.

Nu stiu cat iti mai aduci aminte de anii 80 din Romania. Eu recunosc ca am amintiri vagi. Se dezvoltase si la noi un “habitus” al supravietuirii, un mecanism mental al “descurcarelii”, pe care generatiile de atunci l-au perfectionat si pe care unii inca il mai practica. Fiecare stia cate o vanzatoare care punea sub tejghea cate ceva. Sau stia un maistru constructor care se uita in alta parte cand disparea un sac de ciment de langa el. Prin 91-92, prin toate satele romanesti, fiecare cara cate o roaba de tigle zmulse de pe acoperisul CAP-ului, sau altceva, sa nu fie mai “fraier” ca altii. Oare la noi avea vreun nume treaba asta ? Ce echivalent are “L’Article 15” in romaneste ?

Zilele astea, o noua vorba s-a nascut in Congo. Va mai aduceti aminte cu siguranta cum emigram noi in Congo in 2004 daca alegerile prezidentiale s-ar fi sfarsit altfel. Ei bine, daca aceeasi problema s-ar fi pus in Congo la alegerile lor prezidentiale, unde ar fi ales sa emigreze congolezii ? Ce tara este pentru Congo ceea ce este Congo pentru Romania ? Daca iadul ar fi cucerit de ingeri, unde s-ar muta dracii si pacatosii ? Problema fara solutie, pana mai ieri, cand statul congolez a raspuns apelurilor adresate comunitatii internationale de o alta natiune aflata intr-o situatie tragica. Statul congolez a dat dovada de responsabilitate politica si sociala si a donat 2.5 milioane de dolari haitienilor.

Foarte bine, veti spune. La fel a spus si un grup de intelectuali din estul Congo-ului, lansand public un manifest care face acum valva prin tara lor. “Aici in Est e inca razboi civil, satele sunt arse si femeile violate, e plin de refugiati, oamenii abia au ceva de mancare in zilele cand au noroc. Singurul mod in care noi cei din Est putem spera la un ajutor cat de mic din partea guvernului nostru ar fi sa ne mutam acum in Haiti. Haideti, deci, conationali congolezi, sa emigram in Haiti !”


Warning: Array to string conversion in /home/xenofon/public_html/wp-content/plugins/simple-facebook-connect/sfc-share.php on line 86
 

3 comentarii pana acum ↓

  1. Dan spune:

    Foarte fain.
    Lasand la o parte calitatea deosebita a relatarii, am gasit ca guvernul Romaniei a donat incredibila suma de 50mii de euro:

    http://www.gandul.info/news/guvernul-roman-doneaza-sinistratilor-din-haiti-incredibila-suma-de-50-mii-euro-pana-si-moldova-a-anuntat-in-urma-cu-cinci-zile-ca-doneaza-100-de-mii-euro-5389893

    Apropo de cei 2,5 milioane donati de Congo, am gasit si link:
    http://www.congoplanet.com/article.jsp?id=45261595

    Asa o informatie ar merita trimisa la presa, impreuna cu acest articol. Nu o voi face eu, insa te las sa hotarasti tu daca vrei sa o faci.

  2. admin spune:

    Treaba jurnalistilor e sa se informeze. Poate fi un subiect de presa, dar eu nu il promovez.

    Nu e vorba de suma in sine, orice tara, bogata sau saraca, ii are si se poate dispensa de ei cu oarecare usurinta. Congo o fi avand motive sa arunce cu bani, realmente are si de unde – tara e foarte bogata, desi majoritatea populatiei e aproape muritoare de foame. A fost un execitiu de imagine din partea lor, dar ce au urmarit sau ce le va aduce, asta nu pot specula. Guvernul Romaniei risca o criza de imagine interna daca ar fi donat o suma mare. Cred ca ai nostri au jucat safe, chiar daca e jenant.

    In astfel de situatii, problema care ma framanta nu e cine cat a dat, ci ce se intampla cu banii aia, cum se vaporizeaza ei cand ajung la destinatie, cum banii de 2 case se transforma intr-o coliba pentru un sinistrat si o vila pentru primar… Oricum, conteaza ce faci cu banul ala. Cu 50 de mii bine gestionati cred ca poti face mai mult decat 2.5 milioane aruncate pe apa sambetei. Altii or fi avand bani, dar noi avem oameni destepti si bine pregatiti, daca intr-adevar vrem sa ajutam, putem trimite oameni – doctori, administratori, ingineri constructori….

Trimite un comentariu


Warning: Undefined variable $user_ID in /home/xenofon/public_html/wp-content/themes/this-just-in/comments.php on line 67

Connect with Facebook