Warning: Undefined array key "HTTPS" in /home/xenofon/public_html/wp-content/plugins/simple-facebook-connect/sfc-base.php on line 12

Warning: Undefined variable $show_stats in /home/xenofon/public_html/wp-content/plugins/stats/stats.php on line 1384
 

Paz con todo – fobii citadine si utopii (II)

Written by Daniel Homorodean on decembrie 3rd, 2009

(pentru o introducere in problema, cititi intai prima parte, AICI )

Fiecare dintre noi este responsabil pentru pacea sociala in comunitatea in care traieste. Asta spun intelectualii caraquenos (adica din Caracas) care au pornit miscarea Paz con Todo. Inspirata din Peace One Day, Paz con Todo e in primul rand o actiune locala, care urmareste sa aduca armonia in capitala venezueleana zguduita de violenta. Buna treaba, nu ? Da, hai sa vedem CUM s-au gandit artistii ca ar trebui rezolvata problema violentei in Caracas:
– meditatie zilnica timp de 2 minute. Daca ne gandim la lucruri bune si radiem sentimente pozitive din toata inima noastra, vom putea genera pace. Sunt si eu convins, ar fi pace daca toti pistolarii, banditii si traficantii din Caracas ar medita 2 minute pe zi
– sa respecti regulile de circulatie
– sa facem actiuni mici pozitive: sa dam Buna Ziua unui strain, sa invitam un necunoscut la o cafea,
– sa militam pentru a se difuza mai putine stiri negative la televizor

Citeam ziarul in aeroport si am fost atras de titlul articolului care spunea “Cum se poate rezolva problema violentei in Caracas”. Cat am stat in Venezuela nu am putut obtine de la oamenii cu care am vorbit nici o judecata articulata despre posibile solutii si imi framantasem si eu mintea, incercand sa judec situatia cu putina informatie pe care o aveam, asa ca mi-am zis, “waw, in sfarsit, o sa citesc ceva despre ce trebuie facut”. Articolul, intr-o nota foarte pozitiva, exuberanta de-a dreptul, vorbea despre grupurile de artisti, scriitori, jurnalisti care vor organiza concerte pentru pace, care vor medita in grup, care vor trece strada doar pe culoarea verde a semaforului, care vor spune Buenos Dias celui care ii ameninta cu pistolul, inainte sa ii inmaneze politicos portofelul…

Mi-am lasat ziarul pe genunchi si cateva minute am ramas cu ochii pironiti pe peretele alb din fata mea. Sa-mi revin.

Mi-e greu sa judec situatia si sa vorbesc despre solutii, din mai multe motive. Pe de o parte, am stat prea putin, am aflat prea putin, nu am gasit explicatii de la oamenii cu care am avut ocazia sa vorbesc, nici despre cauze, nici despre masurile luate, nici despre perspective. Apoi, problema securitatii este introdusa in discursul politic vehement al opozantilor regimului chavist, dar si de cealalta parte. De ce rata crimei cu arme de foc a crescut cu 175% din 1998 pana acum ? De ce rata criminalitatii in Venezuela a reusit in ultimii ani sa o depaseasca pe cea a Columbiei sau Braziliei ? Cum se poate ca sub un regim socialist, care implementeaza programe de asistenta sociala cu mari ambitii, criminalitatea sa prospere tocmai din zonele care sunt asistate ?

Violenta citadina in Venezuela nu e un caz izolat, America Latina sufera de aceasta plaga demult si pare departe de a gasi solutii viabile. Ciudad de Mexico, Rio, Bogota sunt cele mai cunoscute cazuri. Mecanismele sunt aceleasi, manifestarile sunt la fel – bande care stapanesc cartierele mizerabile, acele barrios sau favelas, copii care devin traficanti de droguri si ucigasi de pe la 10 ani, rapiri, jafuri si rafuieli pentru zonele de influenta. Si peste tot, printre cei care sunt pusi sa asigure ordinea, politistii, se gasesc cei care asigura complicitatea bandelor. “Ei, politistii, ei sunt cei mai rai. Sunt corupti, urmaresc doar banul. Daca ai omorat pe cineva si ai destui bani, in doua zile esti liber pe strada din nou”. Daca e chiar asa nu ma pot pronunta, dar asta mi-au spus oamenii.

Venezuela are cea mai lunga coasta la Marea Caraibilor. Un paradis pentru putinii turisti care ajung aici dar o sursa de probleme pentru venezueleni. Acum sute de ani, coastele erau controlate si sistematic jefuite de corsari. Acum, locul piratilor a fost luat de flotilele de barci rapide ale traficantilor de droguri, care reusesc sa scape din plasa cu ochiuri mari ale pazei de coasta si sa duca drogul in Trinidad sau pe alte insule antileze, de unde isi face drum mai usor spre SUA sau Europa. Dar cele mai mari cantitati ies prin porturile oficiale, pe cargouri, ascunse in marfa legitima, cu complicitatea celor pusi sa asigure controlul. Am auzit povesti de la martori oculari despre cum se incarca pachetele de droguri in barjele de minereu din Puerto Ordaz. Am auzit povesti si de cealalta parte a Atlanticului, despre cum se trateaza pestii “indopati” cu pungulite de cocaina varate prin gura.

Inchisorile Americii Latine ? Nimic altceva decat baze de antrenament pentru criminali. Inchisorile sunt locul in care esti la adapost de politie, care nu indrazneste sa intre inauntru, si poti continua nestingherit ce faceai afara – trafic de droguri, crime cu pistolul sau cutitul din dotare. Cand ies de acolo, locatarii sunt mai hotarati, mai caliti, legaturile dintre ei sunt mai sudate si sunt mai pregatiti sa stapaneasca mahalalele.

Barrios-urile, selectele ansambluri rezidentiale construite din resturi pe coastele dealurilor din jurul oraselor mari, au fost ridicate cu zeci de ani in urma de tarani sarmani care au venit la oras visand la o slujba din care sa castige cat sa-si poata hrani copii. Majoritatea n-au gasit-o, dar au ramas acolo, afundandu-se in mizerie, refugiindu-se in alcoolism, asteptand sa se termine odata acest chin care se cheama viata sau experimentand jaful, crima ca o cale de supravietuire de pe azi pe maine, cu convingerea ca oricum viata nu valoreaza mai nimic. Copiii celor care au construit barrios-urile stapanesc acum orasele, copii crescuti pe strada, fara educatie, cu tati alcoolici si mame prostituate. Cartierele uitate de guvernantii vremelnici, odinioara pline de tarani visatori si neputinciosi, se razbuna acum, cu furie. Cei care au pierdut se razbuna pe lumea care i-a uitat.

Hai sa meditam 2 minute, noi astia cu scoli inalte si lecturi savante, poate ne trece de la sine aceasta infectie suparatoare, care nu da bine pe fata civilizatiei noastre moderne, democratice si progresiste. E ca un herpes. Trece singur daca ai rabdare si o atitudine pozitiva. Nu ?

————————

Aici gasiti situl miscarii Paz con Todo


Warning: Array to string conversion in /home/xenofon/public_html/wp-content/plugins/simple-facebook-connect/sfc-share.php on line 86
 

3 comentarii pana acum ↓

  1. Imperator spune:

    Frumos… Venezuela e si ea pe lista mea… am fost doar scurt, vreo 3 zile cand am fost in Peru. Cand pleci in Africa ?

  2. Dan Ciulea spune:

    Daniel iti doresc sa ai parte de sarbatori fericite chiar si in Congo…unde te afli acum 😉

  3. admin spune:

    Imperator, in 11 eram deja pe drum 🙂
    Dane, multumesc, au fost foarte interesante. Va urma un sir lung de povesti, dar va trece ceva timp pana vor fi scrise.

Trimite un comentariu


Warning: Undefined variable $user_ID in /home/xenofon/public_html/wp-content/themes/this-just-in/comments.php on line 67

Connect with Facebook